Battle

Ok. Deci, spuneam ca imi urasc slujba. Cit am fugit de ERP-uri si tot peste ele am dat. No problem! Ura ma va ajuta sa le inving. Nu? Cam asa ar trebui sa fie povestea.

Pentru ca oamenii cu care lucrez sint chiar ok. Nu asupra lor doresc sa se rasfringa URA. Ci asupra demonilor mei personali. Poate ca, dupa ce voi ucide balaurul, imi va fi mai bine. Iata icoana cu candela, pe care o vad in fiecare zi. Poate ca multi isi scuipa deja in sin citind chestiile astea. Who cares?

Trebuie sa retineti un singur lucru: viata mea e una inversunata, nu placuta. Iar trebuie s-o iau de la capat cu "munca, munca, munca, f*tu-ti pastele ma-tii, ti-e lene!" Nu, nu lenea e de vina. Ci oamenii. Unii dintre ei. Viata in singuratate. Nuuuuu, familia nu, astia, co-sanguinii, trebuie sa dispara din viata mea o data pentru totdeauna. Mi-au furat tineretea, atit, gata, nu mai avem, am dat faliment! Cautati-va alinarea in vecini si in babe birfitoare, desteptelor, eu v-am fost doar vita de povara! Carne sau lapte? Laptele nu va mai ajungea, mi-ati vrut carnea. Ma consoleaza doar gindul ca va otraviti cu ea.

Fara dragoste sintem morti. Repet, nu la familie ma refer. Eu una sint un fel de zombie. Chiar ma gindeam intr-o zi ce creatura fantastica mi s-ar potrivi mai bine, din tot arsenalul ADnD. BANSHEE! I'm a BANSHEE! Urlind de durere si degeaba, am trecut deja dincolo, in lumea celor fara liniste. Fiecare secunda e un urlet. Mut. Ceva in genul "I have no mouth and I must scream".

Doar prietenii mai indulcesc nesfirsitele clipe de negare a toate.

In rest...

In /dev/null no one can hear you scream. It's true. The banshee's screaming.

So... Beware, ERPs! The banshee will defeat you with a single scream, 'cause you are NOT in /dev/null! Asta e! Nu sinteti voi mai ale dreaqlui ca mine!

To be continued...